In ultimii trei ani, persoanele cu dizabilitati au fost incurajate sa se angajeze datorita legislatiei. Indiferent de veniturile lor au putut beneficia in continuare de indemnizatia si bugetul personal complementar,oferitepentru incadrarea in grad de handicap. Numarul total al persoanelor cu handicap in Romania la 30 septembrie 2009 era de 669.523, tot la aceasta data din totalul persoanelor cu handicap pe tara, fiind angajate un numar de28.107 persoane, insemnand un procent de 4,19%. Nu este vorba despre un procent semnificativ dar este imbucurator ca se lucreaza in acest sens: se dezvolta tot mai multe programe de incadrare, consiliere si indrumare spre un loc de munca, organizarea burselor locurilor de munca pentru persoanele cu dizabilitati. Unitatile protejate au contribuit de asemenea la cresterea numarului locurilor de munca pentru persoanele cu dizabilitati.
Sunt utilisocietatii, aducandu-si contributia in diverse domenii de activitate, dand dovada de multa ambitie si seriozitate la locul de munca dupa multe eforturi si bariere indepartate . Isi sprijina semenii si ii incurajeaza, uita de propria durere pentru a indeparta-o pe a celorlalti. Isi demonsetreaza devotamentul fata de locul de munca, poate mai bine ca multi altii pentru ca stiu cat de greu l-au obtinut. Vor sa demonstreze cu tarie ca si ei sunt capabili, ca dizabilitatea care evident poate fi un impediment in desfasurarea activitatii profesionale, o accepta si dezvolta adevarate forme de activitati incat dizabilitatea sa devina o abilitate.
Am destui prieteni cu dizabilitati care lucreaza in domeniul invatamantului, a sistemului bancar, informatic, contabilitate, social si altele. Sunt mandra de ei si de cate ori am ocazia povestesc si celor care inca nu au indraznit sa incerce sa profite de oportunitatile oferite de piata muncii in domeniul dizabilitatii.
Familia, societatea civila, educatia, sunt bazele si sprijinul acestor persoane. Ignoranta nu duce la dezvoltare ci la regres. Nu pot decat sa multumesc tuturor celor implicati in dezvoltarea socio-profesionala a copiilor si tinerilor cu dizabilitati.
Ambasada britanică doreşte să vină în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi şi a administratorilor/instituţiilor publice ce trebuie sa se adapteze la nevoile specifice ale acestor persoane, conform normelor europene în vigoare.
În această direcție, Ambasada britanică din România îşi propune să sensibilizeze autorităţile cu privire la facilităţile de acces în locurile publice a persoanelor cu handicap.
Programul implica urmatoarele obiective:
Imbunătăţirea vietii persoanelor cu dizabilităţi din România.
Elaborarea unui chestionar online pentru a afla locurile unde drepturile persoanelor cu dizabilităţi nu sunt respectate.
Implicarea tuturor, inclusiv tu - cel care citesti acum! Avem nevoie şi de tine pentru a sensibiliza autorităţile, completand chestionarul urmator: http://bit.ly/acces-spatii-publice
Rezultatele acestui program vor fi înaintate instiuțiilor românești specializate, sub forma unui document de informare și suport.
Poţi ajuta si tu să ducem la bun sfârşit această iniţiativă! Cum? …
Pe 23 mai am plecat împreună cu o bună prietenă şi copilul său în Elveţia. Cu emoţie în suflet, am pornitspre unul din cei mai buni specialişti în ortopedie. Prietena mea şi-a operat copilul acolo acum un an şi operaţia a fost o reuşită. Acum merge în Elveţia la clinică, din 6 în 6 luni pentru extensie tijă, altfel îi stagnează creşterea băieţelului. Cunoscându-mă şi profitând de ocazie prietenii mei m-au luat cu ei în speranţa că voi ajunge vreodată să efectuez şi eu o intervenţie pe coloană acolo.Prietenii mei (Mădălina şi Dragoş) au trebuit să stea două săptămâni în clinica din Elveţia, timp în care eu am locuit în gazdă la nişte oameni deosebiţi. Aproape zi de zi mergeam la clinică. Aerul tare de munte îmi îngreuna respiraţia şi oboseam destul de repede. Prcurgeam aproximativ o ora de la gazdă la clinică.
Pe parcursul a două săptămâni am avut ocazia să văd lucruri frumoase şi mai ales să cunosc oameni buni şi în acelaşi timp care nu-şi ies din reguli şi principii. Am rămas plăcut surprinsă să văd atât de multe persoane cu dizabilităţi “libere” să circule pe stradă în fotolii rulante electrice sau nu, gradul de accesibilitate permiţându-le să fie independente.
La câteva zile de la sosirea mea acolo, am reuşit să stau de vorbă cu medicul. I-am arătat materialele pe care le aveam, cd-ul cu radiografii şi un RMN de acum doi ani de zile. Mi s-a facut o altă radiografie în clinică pentru a avea certitudinea analizelor cu care sosisem din Romania. Medicul mi-a dat şanse deşi pare destul de complicat şi un process lung. Mi-a rămas să fac alte analize în Romania pentru că acolo ar fi costat destul de mult.
Clinica de care vă vorbesc este particulară, cu servicii de sănătate foarte bune. Cei care-şi permit să vină în astfel de loc trebuie să aibă ceva bani de-o parte, sănătatea însă nu are preţ. Mădălina este o mămică luptătoare care vine din rândul oamenilor obişnuiţi fără a avea posibilităţi financiare, dar a luptat şi a crezut în forţa binelui, nu s-a lăsat doborâtă de cei care-i repetau continuu că nu va reuşi niciodată. Şansele ca operaţia să-i reuşească în România erau aproape nule sau destul de riscantă. Astăzi sunt bine datorită voinţei şi a credinţei că nu este imposibil atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat.
Mi-am facut noi prieteni, odată gazdele şi apoi pacienţi ai clinicii, oameni aflaţi în suferinţă dar care ştiau să zâmbească chiar dacă timpul se scurgea atât de repede pentru unii fiind în defavoarea lor. Fiecare clipa merită trăită! Nu e doar o expresie, e o traire a multora dintre noi, cei care preferăm să nu ne plângem de milă ci să culegem roadele vieţii aşa cum este. Până la urmă cu toţii suntem călători spre împlinirea viselor noastre oricare ar fie ele.
Îmi doresc din toată inima să ajungeţi la capătul călătoriei spre împlinirea viselor voastre aşa cum şi eu fac.
